Denumirea satului Pipirig provine de la planta numita „pipirig” ce avea în trecut o mare arie de raspîndire pe terasele si versantii mlastinosi ai rîului Neamt.

Prima mentiune documentara a numelui se afla intr-un document din 12 martie 1437, cu ocazia stabilirii de catre Ilie Voievod – Domnul Moldovei – a hotarului mosiei „Muntii” donata Manastirii Neamt. Hotarul trece „pe la gura Peperigului”.

De la data mentionata si pîna la secularizare în anul 1864, ramîne domeniul manastirii nefiind subiectul altor danii, spre a fi mentionat în documentele vremii.

În trecut cât si în vorbirea curenta a locuitorilor, satul Pipirig se mai numeste si Popeni. La originea numelui satului Popeni (satul Pipirig) ar fi termenul „la popi” motivat de faptul ca niste calugari de la Manastirea Neamt si-au construit case, iar mai apoi o biserica.

Primele mentiuni referitoare la numarul populatiei din depresiune sunt facute cu ocazia întocmirii catagrafiei (recensamântul) populatiei Moldovei din 1772/1773 unde sunt mentionati 38 de birnici ce locuiesc în 38 de case. Locuitorii mentionati nu ocupau numai actualul teritoriu al satului, întinzîndu-se pe întreaga deschidere a depresiunii în zonele de confluenta. Sub denumirea de Pipirig apare trecut si pe harta Otzelleovitz la 1788 pe actualul perimetru fiind mentionate si satele Dolhesti si Pîtîligeni cu care se învecineaza.

Între anii 1764-1790, dupa revolta armata a granicerilor din tinutul Bistrita-Nasaud si rascoalele motilor, precum si a presiunilor pentru unirea cu biserica catolica, numeroase familii de transilvaneni au trecut muntii si au întemeiat sate si catune în preajma vechiului Pipirig. Astfel s-au întemeiat satele Dolhesti, Boboiesti, Pîtîligeni si catunele Agapieni si Cujbeni.

Aceasta imigrare masiva este amintita de Ion Creanga, cînd afirma ca bunicul sau – David Creanga, împreuna cu alti mocani ardeleni „…s-au tras cu bucatele încoace” din cauza persecutiilor religioase.

Populatia comunei Pipirig era la recensamîntul populatiei si locuintelor din luna martie 2002 de 8.674 persoane, satul Pipirig fiind al doilea ca marime din comuna Pipirig, avînd o populatie de 1.550 persoane organizate in 429 gospodarii.

Satul Boboiesti are la origine denumirea numelui unui mocan – Baboi – venit din localitatea Sadova, de lînga Cîmpulung Moldovenesc. Satul are în componenta sa si catunul Dolia care în trecut a apartinut si de comuna Malini din judetul Suceava, iar apoi si de comuna Farcasa din judetul Neamt. În prezent satul Boboiesti este cea mai mare asezare din comuna, avînd în luna martie 2002 un numar de 499 de gospodarii si o populatie de 1.659 persoane.

Satul Leghin este o asezare recenta care s-a dezvoltat mai mult dupa anul 1958 când aici au fost stramutate un numar de 70 familii din zona lacului de acumulare de la Bicaz. Pîna la stramutarea acestor familii, aici se gaseau cîteva locuinte care în trecut au apartinut de satul Stînca, împreuna cu catunul Poiana Focsei.

Satul Stînca îsi trage denumirea de la multimea stâncilor existente în culmea Dobreanului. În trecut i se mai spunea si „Codru”. Pe teritoriul acestui sat se gasesc mai multe familii de tigani lingurari care provin din robii de pe mosiile Manastirii Neamt si Secu, asezati aici la începutul secolului al XVI-lea si locuiesc grupati în catunul „Ieparie”. În luna martie 2002 satul era format din 364 gospodarii si 1.499 locuitori, avînd cel mai ridicat spor natural de crestere a populatiei.

Satul Pîtîligeni îsi trage numele de la grupul de familii Pîtîliga (Pâtâliga) ce locuiesc în acest sat. La recensamîntul populatiei si locuintelor din luna martie 2002, satul Pîtîligeni era format din gospodarii si persoane.

Satul Dolhesti îsi trage numele de la grupul de familii Dolhescu ce locuiesc în acest sat. S-a întemeiat în jurul anului 1780 prin asezarea aici a mai multor familii de ardeleni (Creanga, Coman, Dolhescu, David, Gabor), printre care se afla si familia parintilor lui David Creanga, bunicul lui Ion Creanga. La recensamîntul populatiei si locuintelor din luna martie 2002, satul Dolhesti era al treilea sat ca marime din comuna avînd un numar de 412 gospodarii si 1.501 locuitori.

Satul Pluton îsi trage denumirea de la o specie de cerbi care în vorbirea locala veche se numea ploton si care se gasea în trecut în poienile de pe aceste meleaguri. Numele toponimului este tradus din limba slava si înseamna loc cu multe cervide (cerbarie). Satul se compune din catunele Petru Voda, Cujbeni, Agapieni si Slatina (Tarateni). La recensamîntul din luna martie 2002, satul Pluton era format din 300 gospodarii si 1.046 locuitori.